„Este, fără îndoială, cea mai autobiografică din scrierile mele (…) Am fost eu însumi Oscar, copilul căruia nu i se mai vorbește pentru că boala lui înspăimântă, copilul care suferă din cauza tăcerii celor apropiați, a cerului, a întrebărilor rămase fără răspuns, dar care continua să fie animat de bucuria nemărginită de a trăi.

Oscar și Buni Roz este un imn al vieții. Oricât de scurtă, o existență trebuie să fie bogată, savuroasă, plină de sentimente puternice și esențiale, de umor, de întrebări și hohote de râs. Este, de asemenea, un imn al imaginației, această capacitate de a ne îmbogățicotidianul, această forță a supraviețuirii.”
(Eric Emanuel Schmitt)